Nord Stream 2 a stârnit emoții încă de la început – nu doar în Europa, ci în întreaga lume. Impresionantul gazoduct - 1234 de kilometri, urma să conecteze Rusia cu Germania prin Marea Baltică. Scopul său principal a fost dublarea capacității de transport a gazului față de existentul Nord Stream 1. Deși construcția a început în 2011 și s-a finalizat în septembrie 2021, gazoductul încă nu a fost pus în funcțiune.
De la bun început, Nord Stream 2 a divizat opiniile. Pentru țările din Europa Occidentală, care urmau să fie principalele beneficiare ale gazului, acest proiect însemna: aprovizionare stabilă cu gaz (ar fi redus riscul de întreruperi), deoarece infrastructura suplimentară urma să asigure fiabilitatea sistemului energetic.
Însă SUA și țările din Europa de Est s-au uitat la el cu mult scepticism. Principalele preocupări au fost:
Aceste diferențe de abordare ilustrează perfect cât de profund divizată a fost (și este) politica energetică internațională.
Controversele din jurul Nord Stream 2 sunt însă mai mult decât simple probleme energetice. Acest proiect a devenit un simbol al tensiunilor globale care modelează relațiile internaționale contemporane. În fața acestor provocări, viitorul gazoductului rămâne incert, deși părea deja îngropat. Are o importanță majoră și pentru România, iar de aceasta ar putea depinde dacă poziția noastră pe scena internațională se va consolida sau va slăbi.
Nord Stream 2 este un proiect energetic germano-rus, al cărui scop a fost creșterea furnizărilor de gaze naturale din Rusia către Germania. Gazoductul trecea prin Marea Baltică, ceea ce îl făcea independent de așa-numitele țări de tranzit (Polonia, Ucraina sau Slovacia - dar și România), marginalizând influența acestor state asupra politicii energetice europene.
Traseul gazoductului, care leagă Ust-Luga din Rusia de Lubmin din Germania, reflectă complexitatea relațiilor internaționale care însoțesc astfel de proiecte. În contextul tensiunilor politice globale, a devenit un punct cheie în dezbaterea despre viitorul pieței energetice europene. În înțelegerea strategilor ruși, acesta ar fi putut să priveze Ucraina de semnificația geopolitică pe care o avea până atunci (care a fost importantă, deoarece prin teritoriul său treceau importante gazoducte - care, după punerea în funcțiune a noului traseu baltic, urmau să devină mai puțin relevante). Pierderea influenței asupra transferului de gaze prin Ucraina a făcut ca aceasta să nu mai fie un partener semnificativ pentru Occident - ceea ce ar fi ușurat preluarea controlului asupra ei de către ruși. Așa au văzut lucrurile Europa de Est, inclusiv Polonia, România sau Suedia, însă Germania a respins aceste argumente, invocând caracterul ,,pur comercial" al proiectului. Încercarea de preluare a Ucrainei a avut loc însă practic imediat după finalizarea construcției infrastructurii - ceea ce ar fi un argument în favoarea pertinenței preocupărilor capitalelor din Europa de Est.
Traseul Nord Stream 2 prin Marea Baltică este unul dintre elementele cheie ale acestui proiect. Gazoductul trece prin Golful Narva (între Estonia și Finlanda). Marea Baltică, ca regiune strategică, joacă un rol crucial în logistica și furnizarea de gaze, permițând o conexiune directă între Rusia și Germania.
Alegerea traseului prin Marea Baltică urma să permită:
În același timp, acest traseu a stârnit controverse – atât din cauza impactului asupra mediului, cât și a problemelor legate de securitatea energetică a regiunii. Ironia a fost că Germania, marginalizând rolul Europei de Est, a acționat practic împotriva țărilor cu care o unea (și o unește în continuare) alianța NATO, colaborând cu o țară care a fost tradițional un rival al NATO.
Harta provine de la OSW - Centrul de Studii Estice, Polonia
Un rol cheie în această întreprindere îl joacă compania de stat rusă Gazprom, principalul proprietar și operator al gazoductului. Cu toate acestea, proiectul nu ar fi fost posibil fără sprijinul financiar al partenerilor germani, precum Nord Stream 2 AG, Uniper SE, Wintershall Dea GmbH, OMV AG, Royal Dutch Shell și ENGIE SA.
Gazprom, ca cea mai mare companie energetică rusă, este responsabilă pentru construcția și exploatarea gazoductului, ceea ce subliniază semnificația sa strategică în politica energetică rusă. În momentul construcției însă, numele Gazprom era deja asociat de mulți observatori cu un instrument folosit pentru presiuni politice asupra Europei de Est.
Compania Nord Stream 2 AG, dependentă de Gazprom, a fost înființată special pentru gestionarea și implementarea proiectului Nord Stream 2 din partea Germaniei. La conducerea ei a fost numit Matthias Warnig - un detaliu interesant fiind faptul că acesta a fost ofițer al Stasi (poliția secretă a Germaniei de Est, care a colaborat strâns cu rușii în timpul comunismului). În Germania, acest lucru nu a fost comentat pe scară largă și nici nu a stârnit indignare majoră, deși în Europa de Est a fost criticat categoric negativ.
Disponibil
Disponibil
Proiectul Nord Stream 2 a fost o piesă a unui puzzle politic și geopolitic mai mare, care a stârnit controverse încă de la început. Discuțiile au depășit cu mult problemele energetice, afectând relațiile internaționale. Este Nord Stream 2 doar infrastructură, sau mai degrabă un instrument de influență și presiune?
În contextul tranziției energetice, Germania a văzut Nord Stream 2 ca un mijloc de a satisface cererea tot mai mare de gaze naturale. Acesta urma să sprijine eforturile sale de reducere a emisiilor de CO2 prin abandonarea treptată a cărbunelui și energiei nucleare - deoarece în paralel, în Occident, avea loc apogeul așa-numitului climatism. În ciuda faptului că, de exemplu, în 2021 Polonia cumpăra bunuri de la Germania în valoare de 78 miliarde €, iar Rusia pentru o sumă de trei ori mai mică - politicienii din Berlin au considerat că proiectul merită riscul de a deteriora anumite relații internaționale cu Varșovia sau Stockholmul, deoarece, având influență adecvată în Uniunea Europeană ca cel mai mare contribuabil - vor putea impune altor țări renunțarea la cărbune (și chiar la energie nucleară) și trecerea la gazele rusești - cumpărate în Germania, cu adaosul unei marje pentru transport.
Proiectul Nord Stream 2 a fost imediat criticat aspru de Statele Unite și Ucraina. Aceste țări au susținut:
Pe de altă parte, au apărut argumente că intensificarea cooperării nu poate fi percepută ca ostilă, iar în final, politica energetică a Germaniei și Rusiei ar trebui decisă la Berlin și Moscova. SUA a răspuns cu sancțiuni împotriva entităților implicate în Nord Stream 2, dar acestea nu au influențat semnificativ situația.
România s-a opus ferm proiectului Nord Stream 2 încă de la început, considerându-l o amenințare la adresa securității energetice a Europei Centrale și de Est și un instrument care consolidează poziția Rusiei pe piața gazelor. În timpul președinției sale la Consiliul UE în 2019, a sprijinit activ modificările în directiva europeană privind gazele, care aveau ca scop limitarea posibilităților de realizare a acestui proiect fără implicarea Comisiei Europene. Țara a colaborat strâns cu Statele Unite, subliniind necesitatea diversificării surselor de energie și apărării intereselor statelor de tranzit, precum Ucraina. Acțiunile României s-au înscris în opoziția regională mai largă față de Nord Stream 2 și au avut un impact real asupra întârzierii și delegitimizării sale în cadrul politicii energetice a UE. Din păcate, vocea noastră, în ciuda consensului politic din țară - a fost ignorată în exterior și a cedat în fața aspirațiilor germane. Și totuși... proiectul a avut o întorsătură neașteptată, despre care vom discuta mai jos.
Proiectul nu a fost în cele din urmă lansat, deoarece șocul trăit de lume după agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei a provocat un răspuns mai amplu și o justificare morală pentru oprirea proiectului, deși infrastructura de miliarde de € tocmai fusese finalizată. Dorind să accelereze procedurile birocratice de deschidere a proiectului din partea germană - în 2022, după agresiunea împotriva Ucrainei, Rusia a oprit furnizarea de gaze către Europa (prin traseele existente), pentru a crea amenințarea unei penurii de gaze înainte de iarna care se apropia. Acest lucru urma să oblige Berlinul să pună în funcțiune proiectul, acum și mai controversat - însă presiunea internațională era deja prea puternică, iar țările Europei au lucrat la accelerarea diversificării furnizărilor de gaze într-un ritm fără precedent. S-a prăbușit fundamentul viitorului energetic german, planul de dominare a sectorului - dar și fundamentul anterior al competitivității economiei germane, și anume accesul la resurse energetice ieftine din spatele Uralului.
Pe 26 septembrie 2022 au avut loc explozii care au avariat gazoductele Nord Stream 1 și 2, în apropierea insulei daneze Bornholm. Exploziile au declanșat o avalanșă de speculații privind cauzele și potențialele consecințe.
La scurt timp după incident, au apărut numeroase suspiciuni de sabotaj intenționat. Urmele de materiale explozive găsite în apropiere par să confirme aceste presupuneri, sugerând că exploziile ar fi putut rezulta dintr-o acțiune planificată cu grijă. Acest eveniment a devenit un punct de inflamație în dezbaterea despre securitatea infrastructurii energetice din Europa, forțând o reflecție asupra protejării acesteia. Nu s-a stabilit în mod clar cine a provocat explozia. Se suspectează că, cel mai probabil, acest lucru a fost făcut de țările cele mai interesate să împiedice cooperarea dintre Germania și Rusia, dar care ar fi avut capacitățile și accesul la gazoductul din Marea Baltică. Nu se exclude implicarea forțelor ucrainene, dar pentru ca acest lucru să se întâmple, a trebuit să existe o colaborare cu Polonia, care a asigurat o bază de operațiuni și logistică, cel mai probabil participând și ea la acțiune. De asemenea, este greu de imaginat că acest lucru s-ar fi întâmplat fără cunoștința principalilor decidenți din Pentagon, dar acestea rămân doar presupuneri. Cu siguranță, aceste țări au obținut cel mai mare beneficiu din această situație.
În fața acestor evenimente, se ridică o întrebare cheie: ce măsuri ar trebui luate pentru a consolida protecția infrastructurii energetice și a preveni incidente similare în viitor?
Exploziile gazoductului Nord Stream 2 din 2022 au avut consecințe catastrofale pentru mediu, inclusiv eliberarea unor cantități uriașe de metan în Marea Baltică. Acest puternic gaz cu efect de seră are un impact distructiv asupra climei. Emisia sa în atmosferă și în apele marine reprezintă o amenințare gravă pentru ecosistemul Mării Baltice, care se confruntă deja cu numeroase provocări ecologice. Însă nu ne vom concentra asupra acestui aspect în acest articol.
Nu dorim să participăm la crearea de teorii ale conspirației, însă este greu să nu observăm anumite coincidențe. Până în momentul în care gazele rusești, în perspectivă, urmau să curgă într-un flux larg prin NS2 către Germania, politica europeană modelată de Comisia Europeană - se potrivea perfect cu planurile economice ale Berlinului. Gazul era considerat în general un combustibil ecologic. Centralele pe gaz, în planurile UE, ar fi trebuit să joace un rol principal în înlocuirea vechilor centrale pe cărbune din România, Polonia sau Slovacia - prezentate ca fiind curate și super-stabile. Ar fi trebuit chiar să înlocuiască blocurile centralelor nucleare (deși aici s-a întâmpinat o rezistență enormă din partea Franței, a cărei economie energetică se bazează practic pe energia nucleară).
În momentul eșuării proiectului NS2, brusc Comisia Europeană a declarat gazul ca neecologic, deși anterior nu apăruseră astfel de opinii, nici în cercurile elitei politice europene, nici în lumea think-tank-urilor științifice considerate apropiate de aceste cercuri. Nu vi se pare ciudat că gazul a fost declarat combustibil neecologic și se anunță renunțarea la gaz și interzicerea finanțării cazanelor pe gaz? Chiar ar fi crezut cineva că UE ar fi interzis statelor sale să dezvolte sisteme pe gaz, dacă proiectul german NS2 ar fi reușit? Și totuși, gazul este disponibil, după dificultăți temporare, Europa îl procură din alte surse - iar prețul este stabil. Însă fiecare țară îl procură individual... și Berlinul nu câștigă nimic din asta, nici nu adaugă propria marjă...
Interesant este că, în noile planuri ale Comisiei Europene, revoluția verde trebuia continuată acum cu excluderea gazelor, care urmau să fie înlocuite cu... pompe de căldură. Probabil nu trebuie să menționăm că țara care produce cele mai multe pompe de căldură din Europa este... Germania.
Oare Uniunea Europeană a devenit un instrument de realizare a interesului economic german, cel puțin în ceea ce privește politica energetică? În domeniul energiei, se ghidează cu siguranță după soluțiile cele mai bune pentru fiecare țară, de exemplu pentru România, ținând cont de specificul fiecăreia dintre aceste țări, precum și de bunăstarea locuitorilor?
Disponibil
Disponibil
Soarta Nord Stream 2 rămâne incertă, iar scenariile posibile pentru viitorul său sunt atât diverse, cât și greu de prevăzut. Motivul principal al acestei situații îl reprezintă tensiunile politice și geopolitice care au însoțit acest proiect încă de la început. În contextul schimbărilor dinamice de pe scena internațională, întrebarea dacă conducta de gaz va fi vărsată rămâne fără răspuns. Mai mult, apar speculații privind o posibilă vânzare a infrastructurii, ceea ce ar putea deschide noi posibilități și direcții de dezvoltare pentru Nord Stream 2. Dar va fi deschisă?
În ciuda dificultăților actuale, problema reactivării Nord Stream 2 continuă să stârnească interes. În fața realităților politice și economice în schimbare, unii experți sugerează că reluarea funcționării conductei ar putea fi luată în considerare în viitor, după semnarea păcii în Ucraina. Cei răutăcioși spun că ar fi o revenire la „business as usual”, este greu să nu fim de acord, deoarece există un sâmbure de adevăr în faptul că, fără finalizarea Nord Stream, Rusia poate nu ar fi făcut invazia în Ucraina (nu și-ar fi asumat riscul, deoarece Ucraina a menționat în mod repetat posibilitatea de a arunca în aer conductele de gaz de pe teritoriul său, deși până la urmă nu s-a ajuns acolo).
În acest context, viitorul Nord Stream 2 rămâne o mare necunoscută, iar soarta sa depinde de evoluția ulterioară a situației politice și economice globale.
Controversele legate de Nord Stream 2 oferă Europei lecții valoroase în domeniul securității energetice și politicii internaționale. Concluziile cheie includ:
Datorită acestor experiențe, Europa are șansa de a evita greșelile trecutului și de a-și asigura un viitor energetic stabil și durabil. Ce alte măsuri pot lua țările europene pentru a atinge aceste obiective? Această întrebare rămâne cheie.
Disponibil
Disponibil
